13 aprilie 2010

Detasarea

Nu poti sa te detasezi atunci cand esti nesigur si neincrezator in propriile forte, atunci cand nu esti sigur ca ruga ti-a fost ascultata. Si reciproca. Te poti detasa de ceva atunci cand esti sigur ca ceea ce vrei, ai deja. Cand increderea a luat deja locul neincrederii si al nesigurantei. Detasarea inseamna certitudine.
Multa vreme n-am inteles ce inseamna sa te detasezi de dorinte ca sa le poti vedea implinite. N-am inteles nici importanta faptului de a te detasa, din cand in cand, de mintea constienta si de pretentiile ei de a controla totul, de la ganduri pana la sentimente si emotii, pana la proiectii si dorinte, pana la bine si rau. Nu intamplator, atunci ma zbateam sa reusesc ce-mi propuneam, si cu cat ma zbateam mai tare, cu atat lupta era mai grea. Era si firesc sa fie asa, pentru ca mintea constienta singura nu poate mare lucru, din simplul motiv ca nu are poate cuprinde totul.
Ziceam de curand ca am descoperit puterea imensa pe care o are inconstientul, si ca nu traiesc doar rezultatele actiunilor mele constiente, ci si sau poate mai ales pe cele ale actiunilor mele inconstiente. A fost nevoie sa spun asta raspicat si clar, si nu m-am simtit impacata cu mine insami pana cand nu am recunoscut acest aspect esential: nu detin, cu mintea mea constienta, decat o parte infima de realitate. Adevarata forta zace in inconstient. Partea constienta a mintii e in cel mai bun caz lanterna cu care vezi in intuneric, nu si comoara care zace acolo.
Nu neglijez constientul, nici nu-i minimalizez importanta, doar ca in ultma vreme, s-a intamplat ca viata m-a pus in situatii menite sa-mi arate cat de mult poate inconstientul si ce rol are constientul: sa puna in lumina ceea ce exista deja, sa descifreze.

Revenind la detasare, cred ca aceasta etapa implica exact acest lucru: sa renunti o perioada la a controla cu mintea constienta, pentru ca fortele obscure ( a nu se citi negative) din tine sa-si faca treaba. Altfel spus, pentru ca lucrurile sa-si urmeze cursul.
Ca sa ajungi undeva - implinirea unei dorinte, de exemplu, sau o reusita oarecare - e nevoie nu numai de concentrare, utila pana la un punct, ci si de relaxare, de calmul si de siguranta pe care ti-o dau certitudinea ca totul e asa cum trebuie sa fie, ca ceea ce ai vrut, s-a implinit.
Daca singura rugaciune e cea de multumire, atunci as zice ca detasarea e rugaciunea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu