Orice calatorie incepe de undeva, asta poate s-o spuna oricine, mai greu e sa decizi cand sa incepi acea calatorie.
Mai mult sau mai putin paradoxal, mi se pare ca momentul care marcheaza inceputul calatoriei echivaleaza cu o intoarcere acasa: te-ai regasit, te-ai decis asupra viitorului pe care vrei sa-l traiesti, ai ajuns la tine...
La fel cum orice calatorie trebuie sa inceapa de undeva si intr-un timp anume, mi se par necesare momentele pregatitoare si premergatoare. Tot ce faci inainte de a-ti gasi drumul, ezitarile, rateurile, iluminarile, gandurile bune si norocul ivit ''ca din senin'' (totusi, nimic nu e intamplator...), toate acele evenimente care la un moment dar se organizeaza intr-un sens mai mare si capata aer de sincronicitati. Toate astea sunt necesare ca sa poti deosebi la un moment dat calea ta, cea adevarata, cea care ti se potriveste ca o manusa, de calea altora, impusa, neplacuta, parcursa din inertie ori din obligatie.
Cu rabdare si incredere, insa, toate trec si ajungi usor-usor la calea cea buna, la tine insuti. Asta daca nu-ti abandonezi visele pe parcurs, daca nu te lasi zdrobit de lumea din afara, straina.
Am trait destule miracole ca sa-mi fie foarte clar ca in acest univers misterios si infinit in care traim, totul e posibil - daca accepi asta. Era si o vorba: nu exista miracole pentru cei care nu cred in ele.
Asa ca rabdare... rabdare si incredere ca totul se dezvolta spre tinta aleasa, chiar daca uneori, e greu de intuit sensul evenimentelor (ceea ce nu inseamna ca ele nu evolueaza sau ca sunt absurde si inutile).
Mintea umana are un prost obicei de a face mereu comparatii intre prezent si trecut sau intre viitor si trecut. Daca acum 2 ani s-a intamplat asa, in conditiile cutare, atunci musai si acum, cand ceva seamana cu ce a fost, trebuie sa se intample la fel. Asta e cea mai usoara metoda de a te bloca singur in niste tipare care, astfel, ajung sa se perpetueze si nu mai ''evoluezi'' decat pe un drum batatorit deja. Iti blochezi singur drumul, si asta pentru ca teama te impiedica sa mai lasi o portita deschisa pentru nou. Am facut asta in repetate randuri si stiu ca e cea mai nefericita metoda de a ma raporta la prezent si la viitor.
Adevarul e ca nimic nu se repeta, sau totul e unic... fiecare lucru de pe lumea asta e unic. Nimic nu se repeta, totul trece - nimic nou sub soare in vorbele astea, si totusi, de ce uneori e asa de greu sa le si aplicam?
Călătoria mea începe din mine însumi. Fiecare om călătoreşte şi fiecare îşi alege drumul, mai exact, de unde va porni la drum.
RăspundețiȘtergereExteriorul este efectul - rezultatul acţiunilor noastre. Interiorul este cauza, fundaţia, locul de unde toate pornesc.
Suntem orbi în faţa fenomenelor acauzale: pornim des în călătorii de la jumătatea drumului; fără să ne intereseze începutul, ne pasă doar de finalitate.