Sunt curioasa cate din ideile mele mi se vor confirma in zilele care urmeaza, dupa ce cumpar cartea ''Boala ca sansa...". Intuitia imi zice ca multe - doar impartasim acelasi simt comun apropiat de instincte, acelasi fond de intelepciune intuitiva, si mai ales, corpul vorbeste intr-un limbaj universal. Poate si de-asta leacurile sunt mai mereu aceleasi pentru toata lumea.
Un alt caz: el, un tanar de 20 si ceva de ani, ''baiatul mamii'', copil unic facut pe la 30 de ani. Mama - doctor, aduce banii in casa, tatal are o profesie mai modesta, e ''de treaba'', dar mama e stalpul casei. Familia pare una ideala - toti se inteleg, nu sunt certuri, sunt uniti, pleaca impreuna in vacante, totul merge ca pe roate. Conflicte vizibile nu sunt, familia e armonioasa.
O singura problema: ala mic sufera de scolioza, o deformare a coloanei vertebrale. Are cocoasa, in limbaj popular. Evident, a facut tratamente - mai ales ca mama e doctor - , fizioterapie, pastile etc. inca de cand era copil, si nimic - cocoasa e evidenta si cel mai probabil se va accentua cu trecerea timpului.
Am uitat sa zic ca mama e foarte protectoare. El nu face nimic fara s-o intrebe pe ea - daca isi cumpara un tricou, trebuie sa ceara parerea mamei, daca vrea sa se desparta de o fata, la fel. In orice decizie, mare sau mica, o implica pe ea - mama. Baiatul spune ca ''mama e ca Dumnezeu pentru mine'' si probabil nu greseste.
Doar ca inconstient, s-a cotonogit singur - mama are partea ei de vina, evident.
Coloana vertebrala ne sustine, este "stalpul" care ne tine drepti. Se spune despre un om fara caracter (conotatile morale nu sunt obligatorii in cazul de fata) ca ''nu are coloana vertebrala'', iar despre unul moale, ca ''e clei'', adica nu e sustinut de nimic solid. Ori coloana exact cu asta e asociata - cu verticalitatea, cu statul pe picioarele tale.
Astea fiind zise, mai e de mirare ca cel de care am scris sufera de scolioza?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu