9 mai 2010

Lasam sa se intample...

Un posibil raspuns la intrebarea ''de ce nu se intampla ce vreau eu?'': pentru ca lasi sa se intample ce-o fi, nu intervii in cursul evenimentelor.
Cu liniuta, ca la scoala, ce atitudini si gesturi ar putea schimba starea asta de fapt (inertia, sa-i zicem):
- sa fii in orice moment persoana care vrei sa devii. Usor de spus, foarte usor de crezut ca e simplu de infaptuit, dar de cele mai multe ori, vechile obiceiuri, exact alea de care vrei sa scapi, tasnesc sub forma actiunilor, gesturilor si atitudinilor mentale inainte sa ai timp sa aplici teoria. Cu alte cuvinte: te decizi ca de azi
 nu te mai enervezi, nu mai barfesti, nu mai judeci, dar la prima ''ispita'' te trezesti ca te porti exact ca si pana acum. Dupa ce faptul s-a consumat, iti promiti din nou ca de maine te lasi de obiceiurile proaste, pentru ca in ziua urmatoare povestea sa se repete si tot asa. Dai vina pe ''greutatile vietii'' (''pai cum sa evoluez daca X si Y ma calca pe nervi/ am atatea pe cap/ nu ma ajuta nimeni etc. etc.) - ideea e ca tocmai astea te imping spre evolutie, sunt menite sa te faca sa te schimbi. In lipsa stimulilor, a ''ispitelor'', evolutia nu se prea produce...Da, e usor sa fii sfant in pustie, dar pune sfantul in mijlocul junglei urbane, da-i o slujba ''9 to 5'', rate de platit la banci, o familie de hranit...cat mai ramane sfant din el?

In al doilea rand, sa fii in orice moment cine vrei sa fii e chestie de perseverenta si de hotarare. Cel mai la-ndemana e sa te lasi in inertie, ca un animal. Pe pilot automat. Tu stai undeva in spate, spectator, si pilotul automat (deprinderile, obisnuintele, ''nervii'', instinctele) devine stapan si raspunde la solicitarile din afara. De-asta te enervezi, de-asta te porti urat cu ceilalti, te superi, esti pesimist... pilotul automat nu are perspectiva, el are doar trecutul la care sa se raporteze si un ''aici si acum'' alterat, trait din perspectiva fiintei ranite (aici, psihologia are raspunsurile - incercam cu totii sa recuperam si sa rezolvam niste conflicte traite in copilarie, dar cu niste arme rudimentare, de copil).
Cand iti dai seama de cat de nociva e abordarea asta, realizezi ca singura cale de a opri pilotul automat e prin efortul constient si constant. Perseverenta si hotarare.

- prezentul nu e un obstacol care trebuie depasit. Nu e ideea mea, am citit-o si eu la Eckhart Tolle.
Prezentul trebuie trait, nu evitat, nu lasat sa ruleze singur pe fundal, in timp ce stai si visezi cu ochii deschisi la viitor sau in timp ce blestemi ziua de azi. Poate prezentul nu e 100% cauza viitorului, dar in orice caz, procentul poate fi considerabil marit daca ''acum si aici'' e asumat si trait constient.
Constient ca ce gandesti acum are urmari maine, ca bucuria sau tristetea de azi se va manifesta in bucuria sau tristetea de maine, ca poti sa influentezi cu atitudinea ta de azi evolutia unui eveniment. Atitudinea creeaza asteptari, care la randul lor modeleaza comportamentul, care la randul sau devine tipar de actiune - exact ca cu bulgarele de zapada care o ia la vale si ajunge ditamai guguloiul, la fel si un gand aruncat aiurea aduce cu sine o multime de ''efecte secundare'', ce se perpetueaza in timp si ajung mod de viata.
Mai ales pentru cei mai pesimisti din fire, e o adevarata provocare sa nu se lase prinsi in gandurile negre atunci cand se intampla ceva neprevazut. Recunosc ca de multe ori m-am aflat in situatia asta: cum mi se intampla o cat de mica chestie neplacuta, in cap incepeau sa mi se deruleze tot felul de scenarii apocaliptice, si de la un eveniment minor ajungeam sa vad toata viata in negru. In fond, asta e dovada lipsei de siguranta in fortele proprii - ma dezarmeaza neprevazutul pentru ca nu sunt sigur ca ii pot face fata, nu am incredere ca pot trece de greutati. Sunt nesigur pe mine.
Dar astea nu le constientizez decat dupa ce evenimentul respectiv a trecut. In mijlocul actiunii, de cele mai multe ori doar reactionez (pilot automat), nu si actionez - lucru care ar face diferenta.
Totusi, sperante de vindecare sunt :). Zilele trecute am avut un moment de ''iluminare'': din nou, o intamplare neprevazuta, care urma sa ma scoata un pic din obisnuinte, m-a nelinistit intr-un asa hal, ca incepusem sa fac scenarii apocaliptice. Am avut inspiratia sa ies 10 minute afara, ca sa ma calmez. Mi-am dat seama ca nu rezolv nimic prin neliniste si negativism, si ca cea mai buna solutie e sa ma adaptez la nou, in loc sa lupt impotriva curentului. In fond, era vorba de niste modificari despre care nu stiam mai nimic, si care ar s-ar fi putut dovedi benefice pentru mine. Dar cum mintea e lenesa si vrea sa traiasca doar ce cunoaste... poftim urmarea.
M-am gandit ca pot iesi lucruri bune de aici inainte, daca nu sugrum viitorul cu asteptari negative. Ca in fond, e chestie de atitudine - orice s-ar intampla, omul e liber sa reactioneze la evenimente. Si in asta sta si puterea sa de a influenta cursul lucrurilor.
Cat de simplu pare acum...
                                                                   -va urma-

2 comentarii:

  1. Minunat! :)

    Zici: "Da, e usor sa fii sfant in pustie, dar pune sfantul in mijlocul junglei urbane, da-i o slujba ''9 to 5'', rate de platit la banci, o familie de hranit...cat mai ramane sfant din el?"

    Am retinut-o ca pe un mare adevar.

    RăspundețiȘtergere
  2. Hmmm... speranta mea secreta e ca sfantul adus in jungla noastra sa-si pastreze nealterata sfintenia, cel putin, ori in cazul ideal sa ne-o sporeasca pe a noastra... aia care e, mica si slaba...

    RăspundețiȘtergere