In cea mai scurta descriere de care sunt in stare acum, conflinctele sunt manifestari ale unor dezechilibre interne. Ele apar din mai multe motive, ma limitez la a le mentiona pe cele constructive:
- pentru a semnala o neregula in interior
- pentru ca ai ales, inconstient, ca ''tot raul e spre bine'', sau cu alte cuvinte, ca evolutia e posibila mai ales sau doar prin suferinta, chin, zbatere etc.
In esenta, conflictele dispar in momentul in care incetezi a le mai alimenta - cu ganduri negative, cu presupuneri, cu observatii eronate sau distorsionate, cu noi si noi motive de a ramane incordat.
Iertarea e o buna metoda de a intrerupe alimentarea cu energie negativa a conflictelor. La modul general, o atitudine pozitiva si o stare de spirit de deschidere ( recunostinta, acceptare a trecutului si a posibilitatilor viitoare, intelegere, claritate etc.) sunt indeajuns de puternice pentru a ne curata de energiile negative din conflicte.
In sfarsit, conflictele se rezolva in momentul in care decizi sa iesi din el si sa-ti vezi de viata. Atunci cand conflictul iti apare absurd, mic si absolut banal, ai reusit sa-l depasesti.
Pana la urma, cand vine vorba de conflicte, totul s-ar putea reduce la o singura intrebare: ce aleg: conflictul sau libertatea?
Pentru ca a te pastra in conflict e ca si cum ai alege razboiul in loc de pace sau inchisoarea in loc de libertatea. Conflictul te mentine in orizontul limitat al unei aceleiasi realitati problematice, care pare sa nu se epuizeze niciodata (cand vine vorba de zazanie, mintea gaseste usor resurse pentru a o intretine) si care te epuizeaza - si la propriu, si la figurat.
De acord ca au si conflictele rolul lor - sa ne ajute sa ne dam seama de niste dezacorduri din noi insine, la fel cum durerea indica o suferinta fizica etc. Dar a te pastra in conflict mai mult decat e necesar, e totuna cu a te condamna singur la suferinta...Deci: conflictul sau libertatea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu