Paganii sarbatoreau la 1 martie inceperea Anului Nou si Reinvierea. Natura revenea la viata, muncile campului erau reluate, o lume noua se nastea de sub cenusa celei vechi.
Insusi numele lunii vine din latina, de la numele zeului Marte - ocrotitorul turmelor si al campului, zeul renasterii si al reinnoirii periodice a naturii.
Coborand in zilele noastre, romanii au pastrat din sarbatoarea pagana a lui 1 martie doar traditia Martisorului, insa si acesta a suferit transformari de-a lungul timpului.
La origine, Martisorul era snurul in doua culori - alb-rosu sau alb-negru - din lana impletita, semnificand reunirea contrariilor, coincidentia oppositorum.
Nu intamplator, in luna martie, ziua devine egala cu noaptea, moment marcat de echinoctiul de primavara, care anul acesta are loc la 20 martie, ora 19.32.
N-o sa intru in detalii despre simbolistica Martisorului. Spun doar ca, pe scurt, Martisorul e un obiect magic, un obiect sacru menit sa il ocroteasca pe cel care il poarta si sa ii aduca acestuia noroc in anul care incepe.
Ca orice obiect sacru, Martisorul isi reveleaza puterile doar celui care crede in ele. Altfel, asa cum arata si Mircea Eliade in operele sale, ''sacrul e irecogniscibil'' si e camuflat in profan. Nimic nu deosebeste, aparent, un lucru/ eveniment sacru de unul profan, in lipsa privirii care sa vada dincolo de aparente.
In sfarsit, luna martie aduce cu ea o adevarata izbucnire de energii, care cresc pe masura ce se apropie vara. Noaptea de Sanziene marcheaza punctul culminant energiilor, e noaptea in care ''cerurile se deschid'' si dupa care energiile incep sa scada, pe masura ce se apropie toamna.
Fiecare e liber sa perceapa aceasta perioada care tocmai a inceput asa cum doreste si asa cum simte. As sublinia doar ca a inceput un timp al transformarilor accelerate, o perioada in care putem ajunge mult mai repede la materializarea dorintelor - daca suntem atenti la ce e in jur si daca suntem atenti unde se termina profanul si unde incepe sacrul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu