Traiesc rezultatele actiunilor mele constiente

Am incetat sa mai cred in fatalitate si in ''asa a fost sa fie'' in momentul in care am realizat adevarul acestor vorbe: ''nu exista esecuri, ci numai rezultate'' (Anthony Robbins, ''Putere nemarginita'').

Am realizat ca pot alege sa nu traiesc la voia intamplarii, la discretia unor forte din afara si dinauntrul meu (inconstient, subconstient, anumite deprinderi nesanatoare: lene, nerabdare, neicredere etc.), deci pot trai constienta de faptul ca in viata se aplica principiul ''ce semeni, aia culegi''.

Cu alte cuvinte, traiesc rezultatele actiunilor mele constiente - ale acelor actiuni facute in deplina cunostinta de cauza, orientate spre un scop si realizate dupa niste reguli, ca intr-un ritual.

Cred cu tarie ca tot ce faci constient, se acumuleaza: gandurile pozitive, dar si cele negative, intentiile, afirmatiile, tot ceea ce ''eliberezi'' cu un scop se aduna intr-un rezultat care va aparea mai devreme sau mai tarziu.

Cred ca, in momentul in care decizi constient ca vrei sa realizezi un anume lucru ( un nou job, atingerea unui stadiu de evolutie personala sau orice altceva), ai mai depasit o limita, ai mai scos o bucata de pamant din haos.

Din acel moment, totul incepe sa conteze, totul incepe sa capete sens si sa se adune intr-un rezultat care nu va intarzia sa apara, mai devreme sau mai tarziu.

Vad gandurile ca pe niste sageti si emotiile care le insotesc, forta care propulseaza sageata. Cel care gandeste e arcul care arunca sageata spre tinta si in acelasi timp bratul care manuieste arcul. De atingerea tintei depind toti cei trei factori: arcul trebuie sa fie perfect intins (ganduri clare, puternice), bratul sa fie sanatos, sageata - perfecta, fara defecte, iar forta imprimata arcului, de o intensitate suficient de mare pentru ca sageata sa ajunga unde trebuie.

Cred ca, pentru a atinge un rezultat, e nevoie de constientizarea deplina, atat a punctelor forte pe care le ai, cat si a celor slabe. Stiind de unde si cu ce pleci la drum, stii si unde vrei sa ajungi, si cum sa ajungi acolo. Nu e de ajuns sa enumeri defectele si calitatile pe care le ai, mai trebuie sa te si pui pe lucru - sa incepi sa le dregi imediat, prin eforturi constante si constiente.
Mi se pare extrem de important acest punct: sa integrezi atat partile pozitive, cat si pe cele negative care tin de propria persoana. Asta nu inseamna ca tolerezi niste defecte, ci ca le numesti, le localizezi, ca sa le poti apoi integra ( ceea ce produce o mare relaxare, pentru ca nu mai trebuie sa te minti ) si transforma - in masura in care acest lucru e posibil (straturile adanci ale inconstientului sunt foarte greu de ''luminat'', si cu atat mai greu de transformat).

In cursa constienta spre atingerea unui obiectiv, orice actiune facuta in deplina cunostinta de cauza (a fi constient de faptul ca orice act are sens, ca orice gand si orice emotie se acumuleaza in ceva mai mare, care va deveni rezultatul final) conteaza, si de aceea e atat de important ca tot ce faci sa fie corect - exact ca intr-un ritual.