1 martie 2010

Conflictul sau o alta fata a nehotararii

Din nou despre conflict...

Incep sa pun semnul egal intre nehotarare si conflicte. Atata vreme cat stii ce vrei, atata vreme cat ti-e clar unde vrei sa ajungi si prin ce mijloace, conflictele apar doar temporar, ca sa-ti faca si mai clar drumul pe care vrei sa mergi. Conflictele pun in contrast - si ma refer aici la neintelegerile cu ceilalti, neintelegeri pe care, pana la urma, le perpetuam, alimentandu-le cu: presupuneri, idei preconcepute, lipsa de intelegere si de compasiune, lipsa de perspectiva.
Vorbesc de ceea ce ni se intampla ca adulti - nu vreau sa ma dau cu parerea despre conflictele care apar in copilarie si pe care, la o varsta asa frageda, nu le putem gestiona din lipsa de experienta sau de intelegere.

La mine, cel putin, am observat anumite tipare care se repeta atunci cand sunt implicata in conflicte (cu seful, cu prietenii, cu iubitul, cu parintii etc.):
- mintea imi fabrica scenarii de toate soiurile: ba eu in postura de victima, si agresorul care se simte vinovat; ba eu in postura de justitiar - fac dreptate, si o fac in asa fel incat sa auda/ vada toata lumea; eu in postura de ''je m'en fiche''-ist etc. Explicatia mea: mintea incearca sa se linisteasca ''in virtual'', dar prin asta nu face decat sa complice lucrurile, pentru ca solutia reala e amanata si conflictul adancit.
- fac observatii si, mai rau, actionez pe baza unor presupuneri, ceea ce e totuna cu necomunicarea. In loc port o discutie deschisa cu individul respectiv, stau pe margine si fac presupuneri: ''sigur a zis aia pentru ca el/ ea crede ca nu stiu ce'' si altele de felul asta.
- imi ocup mintea cu razbunari imaginare - cam ce am zis cu doua puncte mai sus. Iar asta nu face decat sa ma secatuiasca de energie si sa ma mentina in sfera conflictului.
- refuz sa iert, refuz sa ofer celuilalt intelegerea pe care as vrea-o de la el. ''Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri'' - greu de realizat? Cred ca mai degraba e o chestie de exercitiu.
- gasesc noi motive care sa justifice conflictul. Asta e totuna cu a cauta nod in papura. Mi se intampla ca, si daca vad ca omul respectiv incearca sa linisteasca apele, eu sa incerc sa mai pun niste paie pe foc, ca doar n-o sa las bunatate de conflict sa se stinga asa repede...

Astea ar fi cateva din tiparele care se repeta la fiecare conflict.
Iata si cateva solutii la ele, pe care de asemenea le-am aplicat cu succes, si care - evident - nu sunt singurele moduri de a rezolva in cel mai bun mod cu putinta un conflict. Sunt doar cele care pe mine m-au ajutat. Asadar:
- iarta. Rupe legaturile cu conflictul in cel mai pasnic mod cu putinta. Nimeni nu e perfect, toti invatam pe parcurs... iertarea e cel mai rapid mod de a trece mai departe. As zice ca iertarea e cel mai scurt drum de la sclavie la libertate.
-
 intelege pentru ce acel conflict a aparut in viata ta. Invata sa vezi sincronicitatile, tiparele, sensul conflictului. ''Cautati adevarul si el va va face liberi''.
- pune-ti intrebarea: Continuarea acestui conflict ma va face mai liber, mai puternic, mai intelept etc.(acele calitati pe care vrei sa le dobandesti)? La mine, raspunsul a fost mereu ''nu''.
- enumera calitatile pe care vrei sa le ai: claritate, intelepciune, bunatate, bunavointa, intelegere, compasiune etc. Compara apoi lista asta cu calitatile din prezent. Coincid?
-re-numera-ti telurile. Vrei sa ai un sef mai intelegator. Continuarea conflictului cu el te va duce la telul propus? Nu. Atunci...?
- stabileste-ti telurile cu claritate (claritatea in sine e un tel) si gandeste-te daca, ramanand inchis in conflict, ai sanse sa le atingi. Iarasi, raspunsul la mine a fost mereu ''nu''.

Ca o concluzie, conflictele sunt, din punctul meu de vedere, expresii ale nehotararii: nu stii ce vrei, nu stii incotro, nu stii cum... si te trezesti partas in niste evenimente care nu fac decat sa te zapaceasca si mai mult. Pentru ca, intr-adevar, ''celui care are, i se va da, iar celui care n-are, i se va lua si putinul pe care il are.'' Asa ca zic: spor la claritate si la stabilirea unor teluri cat mai inalte si cat mai precise, iar apoi, Doamne-ajuta! ( si de obicei, ''Doamne-Doamne'' chiar ajuta :) ).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu