Iertarea ne face liberi

Cand ierti, legaturile (vazute si nevazute) care te tineau atasat de acel lucru dispar. Si devii din nou liber sa traiesti, liber de remuscari, liber de regrete, pur si simplu in armonie cu lumea - din afara si dinauntru.

Mereu am asociat absenta iertarii cu regretele, cu acel ''de ce a fost sa fie asa'' sau ''de n-ar fi fost asa'', cu ranchiuna, cu nelinistea. Cineva zicea ca cel mai trist cuvant din istorie este ''daca''. Daca lucrurile n-ar fi fost asa, daca n-as fi facut aia, daca daca daca.... Cuvantul asta - in contextul de mai sus - exprima cel mai amarnic regret, si in acelasi timp absenta iertarii.

Cand ierti, ''daca'' devine ''asa a trebuit sa fie'' - te impaci cu gandul ca asa s-au intamplat lucrurile la un moment dat, iti asumi urmarile acelui lucru, necesitatea de a se fi intamplat - chiar daca, in acel moment, nu iti dai seama prea clar de rostul sau.

Iertarea inseamna pur si simplu armonie cu tot, la cel mai inalt nivel. Iertand, rupi lanturile care te tin inchis intr-o realitate problematica si iti dai voie sa mergi mai departe.

Nu vorbesc numai de a ierta cuiva ceva. Vorbesc mai ales de a te impaca cu tine insuti, iertandu-te. Iertandu-ti alegerile care te-au facut nefericit, iertandu-ti greselile, ezitarile, naivitatile. Incetand sa mai regreti o alegere facuta demult, pur si simplu acceptand ca ea a fost facuta, ca ai trait urmarile si ca - iar aici intervine iertarea  - s-a terminat.

Iertarea inseamna sa pui punct si sa incepi o viata noua. Eliberat de regrete, impacat cu propriile alegeri din trecut, cu o treapta mai sus datorita iertarii.