Pentru mine exista doua feluri de sincronicitati: micile sincronicitati - adica evenimente semnficative ''de fiecare zi'', insa fara o insemnatate de mare importanta ( intalnirile, intr-o singura zi, cu 3-4 persoane pe care nu le mai vazusei de cativa ani; ocurenta unui nume sau a unui obiect de mai multe ori in cateva ore, concomitent cu preocuparea ta pentru acel lucru etc.); marile sincronicitati - evenimente care schimba, la un moment dat, viata unui individ, si care declanseaza dupa sine producerea unor alte evenimente cu un numitor comun.
In aceasta a doua categorie intra marile schimbari din viata: moartea cuiva apropiat, intalnirea unei persoane care va juca un rol important in viata, o slujba noua, schimbarea domiciliului etc., si care la inceput par de neinteles ( te intrebi intruna: ''cum am ajuns eu aici?'' sau ''de ce tocmai mie mi s-a intamplat asta?''), dar care treptat, poate in cativa ani, incep sa-si reveleze sensul si necesitatea.
Iti dai seama ca evenimentul X a trebuit sa se intample (chiar si cand e vorba de evenimente tragice) pentru ca tu sa ajungi sa traiesti o experienta anume, pentru ca tu sa ajungi in punctul X, de-a lungul unei perioade de timp.
Subliniez asta: la inceput, 'marile sincronicitati' par de neinteles, fara noima, ilogice - acauzale. Dar tocmai asta le deosebeste de alte evenimente majore din viata, insa planificate, cu o cauza evidenta.
Constientizarea acestor mari sincronicitati din viata e sinonima cu o semi-iluminare: nu numai ca ajungi sa vezi in lumina toate semnificatiile acelui eveniment, dar realizezi ca ai fost tot timpul responsabil de ele, ca le-ai atras spre tine cu o forta magnetica. De ce? Pentru ca, la nivel profund, echilibrul se cerea restabilit.
Sincronicitate = armonie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu