10 februarie 2010

Sa vrei ce e bine pentru tine

Oricat de simpla ar parea intrebarea ''ce e bine pentru mine?'', la o privire mai atenta e posibil sa apara ceva complicatii...
Ce e bine pentru mine pe termen scurt poate fi nefast pe termen lung. Ce e bine pentru mine poate fi rau pentru altii. Ce e bine pentru mine din punctul x de vedere se poate dovedi total nepotrivit din punctul y de vedere. Poate nu-mi dau seama ce e mai bine pentru mine, pentru ca subiectivitatea ma impiedica sa vad imaginea in ansamblu... etc etc.

Nu o data mi s-a intamplat ca ceea ce credeam ca e bine pentru mine la un moment dat sa se dovedeasca a fi, de fapt, o alegere cat s poate de gresita. Ma gandeam ca vreau ceva, ma mobilizam pentru obtinerea/ realizarea acelui ceva, dupa care imi dadeam seama ca am mers intr-o directie total gresita, ca dorinta m-a impiedicat sa vad imaginea in ansamblu, toate implicatiile acelui lucru si efectele pe termen mediu/ lung.

E drept ca, daca e sa ma abtin de la a raspunde la intrebarea ''ce e bine pentru mine?", n-as mai ajunge nicaieri, pentru ca nu mi-as mai propune nimic, nu as mai avea teluri, as trai dupa cum bate vantul.
Dar nu despre lipsa planurilor e vorba. Ci despre a recunoaste fata de sine ca e foarte posibil ca eu sa nu am cunoasterea totala a unei situatii.
E vorba despre acel dram de ''lasa in voia Domnului'', de incredere deplina ca ''Cineva, acolo sus, ma iubeste'' si vede lucrurile in ansamblu, stie ce e mai bine pentru mine... chiar mai bine decat stiu eu.

Zic asta din proprie experienta. M-am aflat in situatii de acest fel: imi doream cu atata ardoare o anumita realitate - intr-un caz, imi doream sa ma mut intr-o casa - ca nu vedeam toate implicatiile. Intr-un moment de 'iluminare', am avut gandul asta - de a ma ruga sa fac alegerea cea mai buna, chiar daca asta ar insemna sa nu-mi indeplinesc dorinta. In cazul meu, sa  nu ma mut la acea casa, daca acest lucru nu e bun pentru mine.

Din fericire pentru mine, interventia salvatoare a venit repede. O cunostinta care mi-a deschis ochii si care, prin atitudinea sa, m-a pus in imposibilitatea de a-mi indeplini dorinta: simplu spus, din cauza ( de fapt, datorita) acelei persoane, nu m-am mai putut muta in casa respectiva.
La scurt timp, am aflat amanunte care m-au convins ca asta a fost cea mai buna rezolvare pentru mine: casa era intr-un cartier rau famat, cheltuielile cu intretinerea ar fi fost foarte mari, conditiile de trai acolo, problematice etc.

Ce m-a salvat de la a-mi face rau prin indeplinirea acelei dorinte? Tocmai abandonarea, credinta ca voi lua decizia cea mai buna daca renunt la a-mi impune vointa asupra lucrurilor. Daca renunt la forta - pentru ca incercam sa indeplinesc cu forta ceva, si folosesc puterea - puterea de a alege, dintr-o suma de posibilitati, pe cea mai buna. Cum ziceam, nu e vorba de a alege prin forta, ci de a alege ... nealegand. Imprimand realitatii cea mai buna rezolvare posibila.
Oricat de ciudate ar parea vorbele de mai sus, ele sunt in realitate foarte simple. E o forma de neimplicare in mersul lucrurilor, care se dovedeste a fi cea mai buna atitudine posibila. Nu aleg rezultatul X, nu ma atasez de el, ci aleg constient rezultatul cel mai bun, stiind ca n-am cum sa dau gres, avand incredere ca va iesi bine.
In final, a sti ce e bine pentru tine se transforma in 'a sti ca ceva e bine pentru tine'. Cum? Alegand sa nu depinzi de un rezultat anume, constient ca rezultatul final va fi cel mai bun. Prin incredere, credinta, putere.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu