Sa recunosti in anumite momente ale vietii ca nu stii totul. Sa recunosti chiar ca nu stii ce e mai bine pentru tine, ca nu stii tot ce-ti poate rezerva viitorul - in fond, nu ne e dat sa stim dinainte ce ni se va intampla. Sa recunosti prin asta ca poate exista o varianta mai buna de viitor, pe care mintea ta nu o poate vedea in acel moment. In fine, sa recunosti ca Universul are infinite cai, ca ''ascunse sunt caile Domnului'' si sa te lasi condus de Divinitate - chiar daca asta poate insemna sa dai frau liber mintii, sa renunti la a pretinde ca stii totul.
Sa renunti la control.
Sa te intrebi: ''ce pierd daca accept ca Universul are infinite posibilitati?''
Raspunsul meu e: ''nimic''. Am mereu de castigat daca aleg credinta asta.
Universul are infinite posibilitati, si eu - cu mintea mea prinsa in anumite circumstante, in anumite automatisme, delimitata de niste situatii de zi cu zi - nu le pot pricepe pe toate, nu le pot vedea pe toate. De aceea, accept ca exista infinit mai multe optiuni decat pot concepe eu.
Universul e fluid, nimic nu e batut in cuie, totul trece, totul se transforma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu